vacanta cu iz de raceala si Craciun :((

oo let's see... let's talk... let's put it all togheter... can we? i can't ... sunt asa de racita ca nici nu ma pot gandi la altceva decat pat. bed for love...... yammy..... acum lumea este agitata sa gaseasca un cadou cat mai frumos, cat mai bun pentru persoana care il primeste. oare o sa i placa? hmm ii iau o chestie trasnita si cand ajungi la magazin vezi lucrurile obisnuite. asa ca te apuci sa creezi tu cadoul. o dai in bara sau nu? va spun dupa Craciun care a fost reactia.....sa ma gandesc la lucruri deosebite in perioada asta? dar ar trebui sa ne gandim tot timpul la lucruri deosebite dar si sa le facem. eu va las in pace si va urez toate cele bune, alaturi de cei dragi in zilele Craciunului. Craciun fericiti (si multa sanatate, nu ca mine)......

sunt fericit (a)

astazi rad nemotivat.....

ce e fericirea? e obligatorie?
Fiecare o intelege si o accepta asa cum considera. Suntem niste oameni fericiti sau nefericiti? Fericiti mereu nu suntem, deci nu e constanta. Cu totii avem momentele noastre in care nu ne dorim nimic, dar cu totii incercam sa obtinem aceasta fericire care ne face viata mai frumoasa, mai roz. Deci, e psihologic, sau e la "pisic" cum zice un bun prieten. :) Fericirea o simti in interiorul tau, cand te simti tu mai bine, cand ai o liniste sufleteasca, cand simti fericirea altuia. Dar lucrurile simple pe care ne-am obisnuit sa le avem nu mai produc fericire?
Fericirea este perceptia ta despre tine, perceptia implinirii tale. Cu totii fugin dupa fericire, dupa iubire, dar cum totul este relativ, iubirea la fel, asa si fericirea e relativa. Si acum, asculta........

this sweet november

de ce ziceam ca e this sweet november? este luna care imi place cel mai mult din an si are o motivatie cat se poate de simpla si clara. da, s-a intamplat ceva cu mine in luna noiembrie, inca se mai intampla si se va mai intampla pana cand voi muri..... tot in pasa neagra sunt dar parca s-a mai diminuat un pic si acum se instaleaza dezamagirea. dezamagirea oamenilor in care aveai incredere, care sa te protejeze, care sa lupte pentru viitorul unei echipe. pe scurt... s-a oficializat un zvon care nu-si avea rostul si s-a starnit panica. dar acum m-am lamurit, ma pot bucura de acest noiembrie placut atat ca vreme cat si ca luna mea preferata. si pentru ca si pisica mea s-a linistit, acum pot tasta quietly. so... happy birthday, honey! :)

life choices

Pentru ca nu am o stare asa de optimista cum am de obicei, pentru ca vad totul in alb sau in negru, neexistand gri, astazi am ajuns intr-o pasa neagra. Pana imi trece mai dureaza un pic, deoarece trebuie sa astept sa mi se intample ceva naspa, mai grav stiu ca o sa vina ceva naspa si ofticarea cea mai naspa este ca nu pot schimba cu nimic din ceea ce ar putea sa vina pentru ca toate s-au intamplat in noiembrie, in this sweet november, cand nimic din ce as putea face nu ar mai conta pentru ca decizia s-a luat deja. Eu incerc sa inteleg, sa descifrez, sa ma mint ca poate o sa fie bine. Si cum orice este nou se accepta mai greu, incerc sa ma obisnuiesc de pe acum cu ce ar putea sa urmeze nasol. Totul este scris asa cum ar trebui sa fie. Universul conspira la indeplinirea dorintei tale daca ti-o doresti indeajuns de mult. Cu cat devii mai indiferent cu atat universul nu mai ajuta la indeplinirea dorintei tale. The secret is... life choices.... you're gonna be just fine.... as fi mai fericita daca mi s-ar indeplini dorintele? Dar cum ramane cu alegerile in viata? Alegerile care le consideri bune la momentul respectiv, pe parcurs ele devin alegeri rele. Dorintele aduc fericire pana in momentul in care devin alegeri, apoi astepti urmarile. Regrete? Nicidecum. Invataminte, da. Trebuie sa fii pregatit pentru tot ce ar putea sa vina, sa faci fata progreselor sau regreselor, sa traiesti in nesimtirea altora, sa simti nepasarea celor din jur cum trec indiferenti prin rutina zilnica, sa traiesti prin egoismul si ura lor, sa zambesti celor care "toarna beton". Oamenii cu bun simt mai exista sau stau si ei ascunsi? So I say.... I'm not so cheap, you cannot buy me with a coffe. I don't want to wake up and smell the coffe with YOU. Eu si cu mine incercam sa trecem peste nesimtirea TA, incercam sa vedem tot ce este mai bun in oameni, sa vedem ce e in lumea asta distrusa de oameni ca tine.
Ucisa in lumina de neon, devin invizibila, devin radicala. Pot sa te impusc? Tentativa de crima? Daca tot vrei sa stii ce am in gand....

despre mine

Venind in aceasta lume printr-o nastere usoara, conform spuselor mamei :)..… de prin zona Nord – Est a Romaniei, avand o copilarie foarte interesanta, plina de surprize bune sau mai putin bune, am aterizat in Bucurestiul cel agitat, cel aglomerat (de masini si de oameni), cu gandul cica de facultate. Asta se intampla undeva in piata Romana. De cand am ajuns aici viata mea s-a schimbat, a devenit agitata, am devenit al 13-lea om pe zi, care vin din alte orase in capitala cu gandul de a reusi, si tot odata, aici m-am dezvoltat intelectual mai mult decat am facut-o acasa. Am prins perspective noi, lucruri noi, oameni noi, locuri noi si cel mai mult am prins agitatia (new thing, clink). Lucrul care mi-a placut la Bucuresti a fost evident, agitatia. A trebuit sa aflu multe lucruri singura, sa gandesc spre viitor, sa incep sa-mi descopar pasiunea in domeniul profesional, sa vad ce-mi place si ce nu. Odata cu trecerea timpului am dobandit autodidactica care pana acum mi-a prins bine, intelegand totul prin prisma limitelor mele, judecatilor mele, simtamintelor mele si cu o placere maxima pentru discutiile contradictorii mi se aseaza mai bine unele notiuni in materia cenusie. Funny, ha? Activez acum intr-un domeniu profesional care nu pot spune ca-mi place foarte mult dar nici nu are legatura cu ce am incercat sa dobindesc prin timpul facultatii. In fine, e o munca totusi care-mi solicita logica si nu prea mult creativitatea, cam ceea ce as vrea eu. Ok. Nu o sa anexez my resume here. Sunt la un master care cred ca-mi place. De fapt, eu l-am ales si nu el pe mine. Deci inca ma specializez, inca aprofundez cautand noi domenii spre cunoastere, de a descoperi noi pasiuni. Deci inca mai am de invatat si de descoperit.

Amintiri

facand ordine in mintea mea si prin birou am intalnit jurnalele in care scriam cand eram la liceu. si stateam, si scriam in acele jurnale, si ma descarcam, si ma alinam, m-a sunat, nu m-a sunat, m-am certat cu x si y, am observat ceva schimbator la y. acum avem blogurile. in spatele unui anonimat iti expui frustrarile, fericirile, necazurile, jignirile etc. dar acum ti le expui altfel, cu mai multa maturitate, cu mai multa ironie, cand vrei sa critici ceva, sau jignesti o faci la modul general si daca se prinde cine trebuie atunci e foarte bine. in cazul in care nu se prinde arunci o fraza un pic mai intepata "cu buricul in vant" (o interdictie in business dress code). pe vremea liceului, zici ca seman cu batraneii din RATB, tineretul din ziua de azi, eram niste copiii, ne descopeream pe noi, si avand posibilitatea de a scrie intr-un jurnal, puteai reciti ce-ai scris, cum ai trait si apoi sa analizezi altfel situatia. incepeai sa te transformi mental, transformi prin citire, gandire mai ampla, sintetizare, intelegere, observand defecte si calitati ale tale, evitand anumite situatii in care ai mai fost si nu ai mai vrea sa treci, sa iesi din rutina, din obisnuinta, sa creezi ceva semnificativ pentru tine. inca se mai scriu jurnale, chiar daca acum avem blogurile, inca se mai trimit scrisori, chiar daca avem emailul, inca ni se mai trimit pliante prin posta desi avem newsletterul. inca se mai fac multe lucruri care ne aduc aminte cu drag care acum iau o alta turnura in viata noastra.
cine mai scrie in jurnale, dar o face si pe blog?

eu... cu siguranta.......

restul? incertitudine....

people always leave

it's that a fact? avem cateodata o stare mai nebuna si parca atunci vedem lucrurile mai rele in viata. un prieten ma intreba care e visul tau? pe moment nu am stiut ce sa ii raspund deoarece ziceam ca am mai multe si nu as putea sa ma hotarasc doar la unul. visul meu e ciudat? ma multumesc cu putin? eu zic totusi ca e putin sa ai un vis. visul in conceptia mea reprezinta o forma de relaxare, de destindere, de amanare a unei situatii in care stii ca ai putea sa ajungi odata. ai putea sa viseszi si cu ochii deschisi. Oamenii tot timpul pleaca de langa tine in formele lor ciudate de a pleca: departare, mutare, alt oras, alta tara, moarte. oamenii pleaca pentru ca nu gasesc ceva bun in tine, de care sa se agate, de care sa se ajute. si chiar daca pleaca, pe tine nu te ajuta cu nimic plecarea lor, suferi, plangi, tipi, te descarci cum poti si la un moment dat ajungi indiferent. apoi gandesti e ceva gresit? motivul plecarii lor poate esti chiar tu cu ciudateniile tale, cu gandurile tale, cu felul tau de a fi sau ca ei nu stiu sa aprecieze ce au si recurg la metode absurde de plecare? si visele lor? pleaca sa-si urmeze visele sau doar indeparteaza prieteni sau isi limiteaza optiunile?