Urari de Craciun

In aceasta perioada frumoasa pentru mine sper sa fie si pentru voi, nu pot sa va urez decat emotii frumoase si un Craciun fericit cu miros de brad si de poveste!

In miscare este reciclarea!

Planeta Pamant nu mai poate exista.

Raspandirea acestei informatii produce tensiuni sau a fost raspandita poate a explica altceva cu ajutorul acestui fenomen?

O teorie asupra cum am muri este “ciocnirea cu o planeta fictiva numita Nibiru, activitate intensa a Soarelui care spulbera Pamantul sau alinierea cu centrul galaxiei noastre. “ (David Morrison) No shit …?

Multi astronomi sunt de accord cu teoria ca planeta Pamant nu va mai exista decat in momentul in care Soarele moare. Astfel ca marindu-si volumul si puterea din consumarea  substantele celorlalte planete devine o stea rosie si ar face o implozie. Asa cum omul este predispus la moarte inca de la nastere asa este si cu Soarele nostru. Fiind o moare sigura dar cu un proces lent se presune ca se va stinge in 5 miliarde de ani. Efectele imbatranirii soarelui se simt prin incalzirea globala, prin dezghetarea calotei glaciare, razele ultraviolete fiind tot mai nocive, schimbarea anotimpurilor. Si religia crestin – ortodoxa spune ca Apocalipsa se va efectua prin foc. Insa noi vorbim despre sfarsit cand nici macar nu stim inceputurile lumii noastre, dar daca stai sa te gandesti ce spunea Einsten despre timp ca este relativ, da sunt de acord cu el. Cine stie daca suntem in anul 2010 cu exactitate?

Oamenii se tem de necunoscut, de viitorul incert, de situstiile necunoscute in care pot fi pusi sa eleboreze noi teorii de acceptare a fenomenului.

Dar pana ca Soarele sa se stinga de la sine, planeta aceasta a noastra va muri din cauza inconstientei noastre, din nepasarea noastra prin poluarea excesiva a planetei, a taia in excesivitate copacii din padurile de pe versanti, care au si rolul de a opri alunecarile de teren pe langa cel de infrumusetare. Aceasta poluare a inceput acum doua secole si efectele se simt mai bine de abia acum. Este un proces lent dar care are niste consecinte care se resimt in timp.

Astfel ca in loc sa ne facem griji, tensiuni de cum sau cand vom muri, mai bine sa plantam niste copaci sa se simte si efectele bune peste ani, sa mai putem oxigena putin atmosfera, si de ce nu chiar si creierele noastre. Astfel ca daca am avea mai multa responsabilitate sociala ca si locuitor al acestei planete am putea sa schimbam ceva.

Companiile multinationale care sunt in tara noastra ar putea sa se implice mult mai mult decat o fac la ora actuala, si sa nu fie doar de ochii lumii, in responsabilitatile sociale, prin programe de educare, de impulsionare, de activare a emotiilor. Asa cum oamenii se unesc pentru a face greva ca nu s-au aprobat niste bugete asa ar trebui ca ei sa se uneasca si la plantarea unor copaci, la ingrijirea lor.

 Daca nu este absurd as propune ca fiecare din oamenii de pe aceasta planeta, sa incerce  sa planteze un copac care sa fie a lui, sa-l ingrijeasca, sa-l ajute sa se dezvolte, sa-l iubeasca ca pe propriul copil deoarece un copac foloseste bioxidul de carbon pentru hrana eliminad astfel oxigen, atat de necesar pentru supravietuirea noastra. O joaca de genul Farm Ville dar scopul sa nu fie acela doar de a castiga vecini.

Iar legile sa fie mai aspre pentru cei care indraznesc sa taie copacii din paduri cu nesimtire fara aprobarea Ocolului Silvic, oare chiar suntem atat de indiferenti cu Carpatii nostri?.

Toate familiile fericite se aseamana intre ele. Fiecare familie nefericita, insa, este nefericita in felul ei. Fiecare cultura are traditiile si conceptele ei, oricine traieste cu acea cultura este fericit si accepta usor tot ceea a fost scris ca se va intampla. Dar culturile care se amesteca si nici macar nu intereseaza despre valorile si traditiile fiecarei culturi sunt nefericite in felul lor pentru ca in comunitatea unde sunt prezente poate cu greu sunt acceptate, poate ca cu greu se pot gasi noi adepti pentru a impartasi o cauza impreuna mai departe.   

Indiferent cand am muri, indiferent din ce cauze am muri ar trebui sa ne constientizeze mai mult problema poluarii, sa lasam ceva bun si pentru viitorii oameni ai acestei planete.

I hate Mondays!

Tin minte ca la proba orala engleza de la bac era un subiect in care mi se cerea sa comentez un text despre viitor. Autorul il vedea ca si cum am fi cu totii inchisi in sere gigantice, unde soarele nu ajunge niciodata, lumina artificiala este cea care face ziua mai vesela, cu mancarea artificiala cu o cantitate bogata de vitamine ce este ghiftuita in noi des, unde traim inghesuit fara nici un moment de recreere, de comunicare, adica ceva asemanator cu fermele de crescut pui, gaini...u know what I mean. Atunci mi-a venit in minte să spun că nu mi pe pare progres ci că s-ar ajunge undeva la lagărele de concentrare unde săracii oameni erau torturati, separaţi de familie, de prieteni, gazati, cunoscand numai chinurile batjocoritoare doar după o toana a unui dictator ce nu putea suporta evreii. Nu, nu vreau sa intru in polemici antisemite, despre lucruri care mă depăşesc şi care in mod normal nu se discuta pentru că fiecare e cu religia şi politica lui. Vroiam să vorbesc depre viitor, unde am putea ajunge , cum putem evolua spre mai bine şi să nu vorbim despre melodia lui Horia Moculescu "să avem noi maine, aur şi grane ". Mă intrebăm dacă nu cumva ne-am robotizat prea mult, nu zic că robotizarea in anumite domenii nu e bună, dar robotizat in sensul că avem cam aceaşi rutină zilnic, trezit morocănos, că trebuie să pleci la muncă, nu e gata cafeaua pană cand tu te-ai imbrăcat, că nu ai timp să o bei pentru că trebuie să pregăteşti micul dejun iubitului, pe care tu nu-l poţi avea deoarece nu-ţi mai ramane timp, incerci să te destresezi că intr-un sfarşit s-au terminat treburile de dimineaţa, ca apoi să te uiţi intr-o oglindă unde te vezi nemachiata, cu părul nearanjat şi apoi te stresezi pentru tine să te intrebi: m-a văzut in halul asta? Whatever, te aranjezi, ieşi din casa pană la maşină unde observi cu stupoare că nu ţi -a reparat roată cand l-ai rugat frumos aseara, iar acu trebuie să pleci la metrou deşi eşti in intarziere. In fine, alergi un pic pană la metrou, că aşa e frumos, ajungi intr-un final la birou după ce-ai simtit Diorul de dimineaţa al vecinului cand a ridicat braţul să se sprijine de bara, unde te aşteaptă alte responsabilităţi. Trece şi ziua după ce te-a stresat şeful cu deadline-uri, angajaţii cu invoiri şi cu alte idei mirifice, incerci să fii open-minded dar dai din cap, o să se rezolve doar ca să-i mulţumeşti şi treci mai departe, apoi zici Hello Moto trezindu-te in altă viaţă. Vise, taică! Pleci de la muncă cu gandul că ar fi trebuit să te duci la sala să mai arzi nişte calorii , dar te opreşti la saună pentru relaxare. Ajungi acasă te aştepţi ca mancarea să fie deja pe masă, iubitul şă-ţi ofere roze doar pentru că e luni şi apoi somn pentru că de altceva nu te mai tine deoarece te -ai relaxat prea mult la spa. Dar cand ajungi să te pierzi in această rutină,incerci să schimbi ceva şi atunci ce adaugi? Mancarea consistentă in chimicale ...... vitamine.... pentru a face ouă mai bune..... Ăăaaa pentru a ne rotunji mai bine. :) dar tu oricand poţi spune ca şi Scarlet O'Hara: Tomorrow, it's another day!

--------------------------------------------------------------

Categoric as fi

As fi putut sa vorbesc, as fi putut sa marturisesc, as fi putut sa scriu mai mult, as fi putut sa citesc mai mult, as fi putut merge pe ata, as fi putut sa cunosc mai multe persoane, as fi putut sa ma straduiesc sa inteleg ce a vrut sa spuna, as fi putut sa ignor chiar daca vine de la o persoana draga, as fi putut sa fiu mai subtila, as fi putut sa fiu mai rezistenta, as fi putut sa nu ma fi interesat o anumita oportunitate, as fi putut elucubra numai prostii, as fi putut intelege ca zarurile au fost aruncate deja dinainte de a se fi oficializat ceva, as fi putut sa fac altceva pentru mine, as fi putut sa schimb domeniul, as fi putut sa realizez ca de fapt sunt singura aici, ca nimeni nu va da o recomndare pentru o alta recomandare decat daca te invarti in cercurile bune, as fi putut rezista la lucruri spuse aiurea, as fi putut sa nu vad oamenii cu valoare, dar nu, eu as fi vrut in schimb sa nu ma fi oprit aici. Sa nu ma fi obligat sa fac o alegere proasta doar pentru ca sunt valorificati oamenii care triseaza, care fura inteligenta. As fi putut to rise above but.... atunci ar fi insemnat o contradictie dar asta nu inseamna ca fiecare cu stilul lui intr-un loc neadecvat doar de dragul unei discutii contradictorii, unde cineva sa fie adaptabil la contradictie, iar altul sa plece pur si simplu. Incep sa observ partea cu adevarat buna din mine. E cu mai mult zen.

Webstock...

Ne vedem acolo.....

Azi...

Timpul il urasc. Soarele il iubesc. Caldura lui e intensa, chiar prea intensa. Mi s-a parut chiar ca te-am vazut incercand sa negociezi cu soarele ca razele lui sa nu mai fie atat de puternice. Parca simt vantul, parca sunt un pic amortita cand imi dai senzatia ca nu mai suport ASTA. Vantul ma va racori usor, voi simti nisipul purtat de vant pe pielea mea, apoi imi voi racori tapile goale in apa sarata. Fiind doar la inceput de drum voi observa cum apa se pierde printre piciorele mele amestecate cu nisip, iar asta e prima vara cand iti simt lipsa acut, cand inot fara tine, cand imi doresc sa nu te fi lasat sa-mi patrunzi in ganduri. Cand toate lucrurile simple si frumose sunt facute sa se termine foarte usor si repede, cand am crezut ca pot fi totusi carpite, cand stiu ca timpul scurs va sterge totul, voi spune ca tot de tine am fost alintata, chiar si acum, cand esti departe de mine. Si pentru ca lumea nu va putea intelege ceea ce simt, ca nu mai stiu care este centrul nostru pentru ca uneori imi doresc sa fi fost impreuna mereu, vreau sa stii ca intr-un final tot noi vom fi, mai devreme sau mai tarziu. Parca iti vad zambetul frumos care imi dadeau mii de fiori cand inca un alt lucru sfarseste si-mi pare rau ca, totusi, nu trece mai repede pentru ca doare, iar cand doare acut, atunci ignor. Nu vreau asta, dar e ceva care vrea sa iasa la suprafata, care consuma si ma face sa fiu confuza in lumea asta de cacat. Nu m-am mai simtit asa de nesigura de cand - frica a disparut. Acum nu cred ca mai m-ai putea recunoaste.

Conversare placuta!!!

Pentru ca se intampla ca multa lume sa fie in categoria nu sunt fitoasa/fitos merg la scoala/cafenea/job cu autobuzul/metroul se intampla ca inevitabil sa sune telefonul. Si atunci incepi sa conversezi cu persoana de dincolo de telefon. Ce faci, simplu.. mai rar auzi sunt in metrou, vorbim later. Acum e in trend sa incepi sa dai amploare convorbirilor telefonice spre fericirea operatorilor de telefonie mobila si spre necazul celor din jurul tau din mijlocul de transport cand incepi sa auzi o conversatie de genul .. am stranutat… nu ai auzit, am stanutat de trei ori , nu ti se pare senzual. Sau incep sa tipe ca disperatii ca si cand ar fi doar ei intr-un spatiu inchis, sau sa incepi sa vorbesti cat mai obscen, sa tipi mai tare decat celalalt, sa incepi cu amenintarile, sau cand cineva isi expune necazul sa inceapa sa planga langa tine cu telefonul la ureche. Chiar credeti ca ne-ar putea interesa ce anume se intampla in viata voastra chiar daca va cunoastem sau nu? Sa spunem ca suntem multifunctionali, dar totusi bunul simt din voi nu tipa de rusine de mai are un pic si te baga in pamant? Conversatiile de acest gen in care scopul lor este sa faca atent nu doar interlocutorul ci si persoanele din jurul tau, franturile din conversatia voastra, ce ar putea fi controlate, deranjeaza lumea din jurul tau... sau inutilitatile pe care le conversati doar doar de o trece timpul mai repede, sau ca hai sa consum minutele sunt deja depasite. Daca putem sa spunem sa asculte in casti pentru cei care asculta manele la telefon pe difuzor ca nu suntem obligati sa ascultam shit-ul lor, atunci celor care tipa la telefon uitand ca se afla intr-o gramada de oameni ce le putem face? Cat sa mai ignoram? Atunci cand ai ceva important de comunicat prin telefon o faci cum si cand trebuie. Mergeam cu ratb-ul intr-o seara … suna unul la o firma sa intrebe de cineva de la rh. Ok, te gandesti, are o adeverinta de luat si vrea sa vada daca e gata… el de fapt incerca sa aplice pentru un interviu. Nu se poate sa ma programati totusi pentru un interviu chiar daca job-ul s-a ocupat, poate se gaseste un loc si pentru mine? Eu cred ca oamenii sunt disperati dupa job mai ales acum in criza, dar chiar trebuie sa faci acest lucru intr-un loc unde sunt mai multi oameni fiecare cu ooseala si gandurile lui? Shit-ul vostru nu ne intereseaza, nu zice nimeni nu vorbti la telefon, dar faceti in asa fel incat sa nu ne deranjeze pe noi ceilalti care se afla intamplator in jurul tau la un moment nepotrivit.

Noua lume la varsta a treia

Daca vorbim de greutati atunci haide sa o facem. Vorbim de un om de 60 de ani, care acum a descoperit calculatorul cu internet si care mai este singur acasa de aici rezulta ca este vorba despre tatal meu care descopera beneficiile internetului pe fostul meu laptop (nu desktop, este deja avansat). Cum ar fi ca fortat de imprejurari sa-ti doresti sa fii cat mai aproape de familia ta indiferent de distanta la care se afla fiecare. Vi-l inchipuiti cum el descopera acum mess-ul cu sunatul si webcamul cand ne vede, ne aude si este foarte fericit. Atunci cand nu reuseste sa se descurce pe mine ma suna pentru ca tuta de mine :D nu s-a gandit sa ii instaleze un program sa pot intra eu pe pc-ul lui sa vad ce face si cum, asa ca el trebuie sa faca singur aceste lucruri cu ajutorul meu din telefon. Am incercat sa fac totul cat mai automat dar vad ca din nestiinta mai da si pe alaturi click-uri si mai strica setarile pe acolo. E mai greu cand ceva il depaseste, asta insemnand ca nu are ceva scris in caietul lui despre cum ar putea sa rezolve problema. Cand incearca sa-mi explice care e problema citeste exact cum se scriu cuvintele pentru ca e in engleza si trebuie sa ma abtin din ras pentru ca se supara. Sau cand trebuie sa caute q-ul pe tastatura va zic... e atat de amuzant... dar incerc sa ma abtin. Il trec toate caldurile cand galbejitul aka yahoo messenger e gri si nu e galben, cand id-urile nostre in lista lui nu sunt ingrosate, si nu bolduite, ca sa poata-si da seama daca suntem online, sau cand trebuie sa dea dublu click la touchpad, sau cand ii spun sa scrie id-ul si parola ca au fost sterse si el spune ca se scriu toate in aceasi casuta, sau ca la parola nu ii arata litere sau cifrele pe care el le scrie. Dhooo e un pic mai greu dar slava domnului ca s-au inventat mouseurile si clic+enter in loc de dublu click. Ii spun sa selecteze si el intreaba dau click??? iar eu trebuie sa-mi aduc aminte sa vorbesc ca pentru incepatori. Pentru el este o lume noua pe care acum o exploreaza si vad ca ii place mai ales cand reuseste sa faca lucrurile bine, iar el se bucura ca un copil de trei ani cand ii dai o acadea (cred ca asta cu acadeaua erau in alte vremuri). Astfel ca si eu imi exersez abilitatile rabdarii, ma incarc cu mai mult zen dar incet se rezolva cu acadeaua in cele din urma. O sa mai fie intrebari de genul acesta cu internetul dar ma bucur cand intr-un final ajunge sa fie online si sa ne spuna vrute si nevrute ca sa ii treaca ziua mai repede. Si inca o chestie... a renuntat la ziarul printat ... acum le are online... deci, nu se mai incadreaza in campania sustine printul... la ziare.:) Pentru ca tata stie ce e ala blog, stie ca am si eu unul, se gandeste ca intr-o buna zi voi scrie ceva si despre el cu lumea asta noua a internetului. Daca cistesti acest articol, tata sa stii ca te-am pupat si sa nu te enervezi prea tare.

Merisoare de vis

Ce poti sa faci si ce poti sa mai zici atunci cand ramai speachless sau cand emotiile nu mai trec, uimirea inca mai e prezenta, iubirea devine din ce in ce mai mare, orice lucru devine mai interesant pentru ca obisnuiesti sa privesti lucrurile pozitiv, ce te-a ajutat pe parcursul vietii sa revii la ganduri bune, la stari romantice sau stari in care ai pus sufletul pe tava, atunci cand tu efectiv vrei sa intarzii o stare care ti-a placut la nebunie iar cu nerabdare astepti sa ajungi la alta si sa stai acolo sa culegi rezultatele. Sau atunci cand ai devenit in sfarsit libera sa decizi ceea ce vrei sa faci, cum sa faci, cand si unde sa faci lucrurile noi pe care tu esti dispus sa le incerci, sau gandurile ridicole care ti-au trecut prin minte ca nu ai putea sa reusesti sa ajungi pe calea cea buna in momentele de amortire si pentru atunci cand totusi ai reusit sa ajungi pe calea cea buna iar pe parcursul ei ai descoperit in tine ca poti lupta cu ajutorul instinctului de animal care dormea in tine. Sau pur si simplu cand te-ai trezit efectiv ca un zombie si nu-ti doreai altceva decat sa simti mirosul de cafea iar salvarea ta a venit doar din fericirea pe care ai avut-o cand tocmai ti-ai visat visul, cel care poate tu o sa faci tot posibilul sa se implineasca, pentru ca viata ta se schimba in fiecare zi si in toate posibilitatile, pentru ca el sa devina un vis in final. Doar atat am vrut sa spun despre…

Peripetii de bastina

Cum spuneam intr-un post anterior am fost acasa ( acasa e si aici in Bucuresti si in orasul in care m-am nascut) . Atunci cand plec de acasa tot acasa ajung dar in orase diferite. Pacat ca nu avem parinti in orasele in care ne simtim ca acasa.
Dupa o saptamana de ploaie si stres la munca, s-a amplificat starea nasoala pe care o aveam, prin oboseala pe care o simteam mai intens decat atunci cand dormeam doar 3 ore pe noapte. Am zis sa o tai de aici si sa ajung acasa. Zis si facut. Rucsacul a fost umplut cu haine de ploaie si adidasi sa fiu protejata de apa. Ajung acasa dupa vreo 4 ore de mers cu trenul (da…. trenul.... ca sa ma abtin de la comentarii in ceea ce priveste CFR-ul) cobor si observ….ce credeti…. soare…frate … super marfa! Am scapat de ploaie si o sa ma bucur de soare din plin.
M-am intalnit cu prietena mea din copilarie si ea intoarsa acasa, in vacanta, de pe meleaguri straine. Raman socata cand o vad blonda, dar restul ii ramasese asa cum le stiam din copilarie. Incepem sa povestim si raman si mai socata la vestile care mi le da atat despre ea cat si de alti prieteni comuni din copilaria noastra. Cand ajungem la partea sa povestesc de x si y ajungem la y care a fost important pentru ea candva si incepe sa ceara mai multe detalii. I le ofer si trag concluzia ca nu mai e fetitza de alta data de la mama de acasa, ea fiind ceva mai mica de varsta decat mine. Dupa discutia ca intre fete ne hotaram sa iesim in disco aka club cum le spuneam in vremurile noastre. Ajungem noi in club… stupoare … nimeni ca si clienti… decat barmanii… . vorbim cu ei si ne informeaza ca programul incepe la 12…. Ok ma uit la ceas 11.30 .. perfect mai avem un pic si dansam, de fapt sa ne destrabalam ca si altadata, iar apoi vestea cea mare … (nu, nu e nimeni insarcinata cu barmanul…:) ) daca nu aveti rezervare nu puteti ramane… ha… ha ...sa mori tu .. atat mi-a trebuit. A iesit la iveala rautatea dobandita din Bucuresti de la oamenii astia de aici invidiosi si rai. In orasul asta de cacao trebuie sa sun si sa fac rezervare pentru a sta in club? Niste conditii prea ciudate pe care nu le gasesc utile intr-un oras cu o populatie de 50000 de oameni unde majoritatea sunt de varsta a 3-a, unde activitatea sociala este mai intensa pana in ora 12 dimineata si aia plina tot de oamenii descrisi mai sus dar cu nepoteii, unde nu exista nici un fel de perspectiva profesionala si culturala dar totusi hai sa cerem ca sa ne fie bine. Ok trec si peste asta … pot sa rezerv acum o masa … nu, sunt toate rezervate… cacat .. o veste buna nu dadea si el… iesim afara merem sa bem alcool intr-un lounge ( o imitatie, sunt rea, stiu) ca da exista asa ceva in orasul asta.. mai chatuim si mai povesteam, mai radeam , ne mai prosteam, ne mai aduceam aminte de pataniile din copilarie ca deh… alcoolul e de vina. Si tot asa tinand am zis sa iesim si sa merem spre casa… dar mai intai sa merem la club sa vedem daca e lume…. Si din nou stupoare….cativa clienti…. si mese goale… injuraturile mele au dat randament…. :) … cu totii iubim orasul in care ne-am nascut pana cand incepem sa cerem ceea ce am fost obisnuiti sa avem in alte lumi. Dar stai … nu am cerut decat masa si avea pretentii… stati linistiti am intrebat cat vrea cash si am primit acelasi raspuns…. :) stupid… mi s-a parut aiurea… poate reactionez eu aiurea… se mai intampla.

Relaxare la soare

Un weekend de relaxare unde este soare si cald. Pot sa ma bucur de el asa cum trebuie si imi pare foarte bine. Sunt acasa in orasul meu de bastina ..... si ma bucur de evadare.

Clar.... niste aberatii

Pentru atunci cand voi incerca sa fac totul bine, pentru atunci cand nu va mai ploua, pentru atunci cand nu voi mai fi deprimata din cauza ploii, pentru atunci cand nu voi mai dormi cu ochii deschisi, pentru atunci cand voi scrie doar aberatii, pentru atunci cand….
....as vrea sa scriu despre ceva dar nu stiu daca ar trebui sa scriu despre acel lucru aici. Poate trebuie sa mai citesc o carte…
O SA FIE ATUNCI pentru ca m-am saturat de vremea asta nasoala si o sa ma mut la polul Nord pentru ca macar acolo desi e frig pot sa ma imbrac cu ceva sa ma incalzesc, pentru ca orice as face tot as fi etichetata. Se presupune ca as avea timp de stau sa scriu pe blog, dar oare lumea nu a ramas in lumea antica desi noi am evoluat sau doar unii oameni observa beneficiile mediului online? Este o preocupare obisnuita, cu un comportament devenit normal, cu decizii de luat pe mai multe medii. Daca eu reusesc sa fac asa in mediul asta ce te doare pe tine ca eu fac asta? De ce sa renunti? Oare devin o frustrata ca si urmaritorii mei? A se intelege urmaritori ca si fraierii care nu au ce face si care prefera sa se uite mai degraba in curtea vecinului decat in propria sa curte. Daca mie imi moare capra tu esti happy? Si daca eu vand capra(cu un pret convenabil mie) si tu o cumperi asta inseamna ca fac un profit, nu? Deci cine e mai castigat? Eu sau tu?
Se pare ca sunt in perioada cand vad toate lucrurile pe care un om le face si nu pot sa le ignor, indiferent ca sunt lucruri bune sau rele ci doar le vad deoarece se pare ca persoana respectiva care vrea sa arate cu totul si cu totul altceva nu se poate abtine de a nu spune prostiile din capul ei. Poate trebuie sa mai citesc o carte… cum sa ma autodepasesc… poate imi trebuie mai mult zen…
Asa cum spuneam. Nu-mi vine o idee clara. Sau despre ceva anume, sau despre cineva anume. Ma deranjeaza ceva si nu stiu ce anume.
Poate vremea asta…
Sa zicem ca saptamana asta a fost una in care am stat de vorba cu oameni pe care nu-i mai vazusem de 5 ani….. ma si mirasem cand am vazut ca suna… m-am si mirat ca mai aveam numarul de telefon in agenda…. Cand ne-am vazut socul a fost si mai mare pentru ca cu totii ne-am maturizat, nu intotdeauna consideram ca am luat deciziile corecte, ca incercam sa intelegem compartamentul uman. Ca pana la urma e vorba de intelegere si nu de a satisface o nevoie umana. Cred ca e prea succesiv cuvantul asta uman… sau poate ca eu sunt succesiva cu anumite chestii, situatii…

NE MAI VORBIM, NE FUTEM, NE MAI PROSTIM SAU CE FACEM ?

5 months sober :)

Vreau sa multumesc fanilor, celor care m-au aprobat, celor care mi-au fost alaturi la o tigara, celor cu care am impartit o tigara in vremurile nasoale, parintilor care au fost cei mai bucurosi la aflarea minunatei vesti, tie si mie, totodata si firmei la care lucrez pentru ca mi-a platit salariul de am putut sa-mi permit acest viciu. Da, si v-a spune toata lumea ca am renuntat deoarece a venit criza, ca toate s-au scumpit, au pus accize mai mari pe produsele vicioase, dar in fine nu mai conteaza caci m-am trezit la realitate. A batut gongul! nu de moarte :)) si nu mai conteaza de ce m-am lasat, important este ca bula in care traiam si incercam sa ma conving ca imi place sa fumez si ca deocamdata nu vreau sa renunt tocmai din acest motiv, era foarte mare incat imi dadea o placere imensa (nu incepeti cu perceptia ... bla, bla) cel pusin la nivelul pisicului caci in realitate acum sufar de aceeasi boala ca si alcoolicii. Ma consider fumatoare chiar daca activa nu mai sunt din acest punct de vedere, plus ca am o slabiciune pentru mirosul de tigara, e bad for my mind. I've been there! Deci ce-ar fi mai bine?
Apoi spre consolare m-am gandit ce as fi putut face cu banii, daca i-as fi economisit sau daca as incerca acum cu aceeasi disperare sa economisesc banii pe care ii dadeam o data la doua zile, uneori si o data pe zi cand nivelul de stres atingea pragul maxim de toleranta. M-am gandit ca m-as fi putut duce in vacanta de o luna, pe o plaja insorita in luna decembrie, dar spre dezamagirea mea si a fanilor nu s-ar fi putut pentru ca ar fi intervenit alte vicii.
Cred ca era mai bine la 15 ani cand eram pasionata de toate revistele glossy si aruncam banii pe ele, alea cel pusin nu aveau un impact atat de mare la mine , psihologic vorbind. Cand mi se spunea sa renunt a le mai cumpara, le replicam ca e mai bine asa decat sa fumez sau sa ma drogez sau sa beau. Am fost acolo, am vazut cum e si nu-mi mai trebuie. Nici reviste, nici tigari ... nici nimic... ei poate doar guma de mestecat.
Me, myself and I that's all I got in the end!

Aberatiile mintii mele

Vrei sa mai stii de viata mea?
Iti dau eu niste raspunsuri, dar confrantundu-le cu ale tale poate ma vor lamuri si pe mine.
Am scris raspunsuri?... poate mai multe intrebari....
A plouat azi noapte?
De ce nu e soare?
De ce inca te mai vad?
De ce e asa liniste?
Floarea mea creste. Asta e un lucru bun. Mai are un pic si se agata de capul meu. :)
Am dormit doar doua ore dar nu-i nimic, maine e o noua zi.
Experimentez locuitul cu cineva, dupa o absenta de un an si ceva. Oare o fi bine?
Dont't say you have me cause it's no good.
Sunt stresata? poate...
De ce ar conta acuma ce simt eu?
Stii... mai bine nu....
Azi nu.... te rog eu ... azi nu... maine facem cum zici tu....

Vacanta mareeeeee ......

Voi va ganditi la vacanta???

La cea de relaxare, de reimprospatare a fortelor proprii unde iti doresti sa te redescoperi, sa nu mai stai in stres, sa nu mai trebuiasca sa termini ceva urgent, sa citesti pentru sufletul tau, sa stai sa lenevesti pur si simplu, sa nu-ti doresti alteceva decat uitare din mediul agitat in care te afli, sa fii mult mai relaxat inainte de meditatie, sa colinzi prin locuri in care ajung cu greu oamenii, sa pastrezi amintirea vie in memorie, sa o impartasesti si altora ca ai gasit un loc frumos unde sa te relaxezi, ca poti sa spui Eu cu mine ne-am simtit minunat. La o astfel de vacanta imi zboara gandul acuma dar din pacate nu o pot avea decat la iarna, dar si cand o sa fie, o sa o simt din plin. Vacantele de un weekend la mare sau la munte ma incanta si ele, dar nu se pun la socoteala ca si relaxare deoarece te duci sa te distrezi sau sa te bronzezi, sau pur si simplu te duci sa schimbi orasul pentru 3 zile. La vacante urasc cel mai mult ziua de plecare pentru ca imi aduce aminte de un eu serios, cu responsabilitati, cu decizii de luat, cu instructiuni de dat pentru a putea fi respectate si pentru a satisface dorintele celorlalti.
Dar cred ca acum m-as gandi la cu totul si cu totul altceva pentru ca urmeaza perioada examenelor, citesc pentru ca trebuie, pentru ca asa e bine pentru mine, ca sa pot face esee mirobolante, sa-mi sclipeasca intelgienta exact ca stelutele de la dinti din reclamele cu gume. (un alt fost proiect)

Asa imi doresc o vacanta de relaxare.....

Parc-as fi si nu mai sunt...

Imi aduc aminte, poate
Ca facui parte din toate.

As putea spune ca am facut parte din multe lucruri (frumoase, rele) care totusi mi-au adus impliniri dar si esecuri, insa nu a venit timpul sa fac parte din toate. Totusi am sa povestesc o intamplare foarte frumoasa care mie mi-a adus si o sa-mi aduca numai fericire. Riscul pe care ti-l asumi cand vrei sa stii, sa cunosti tot prin prisma unor limite te poate duce la o stare cat de cat plictisitoare deoarece simti ca nu mai ai ce cunoaste, simti, trai, experimenta. Dar lumea aceasta este mare, oamenii sunt cu caractere diferite si pareri diversificate, incat ai putea sa privesti lucrurile din limitelor lor sau sa simti ca anumite limite te constrang, iar altele pur si simplu iti dau posibilitatea unei noi alegeri.
Imi plac optiunile, imi place sa stiu ca pot sa aleg ceva, chiar si ceva care nu stiu prin ce reactie si cum a rezultat. Imi place sa aleg, tot timpul imi doresc sa aleg, presupun ca imi place sa iau decizii indiferent de consecintele lor, indiferent de asteptarile mele si a celor implicati in deciziile mele. Apar incertitudini, asta e clar, dar iti asumi un risc care iti poate face placere, dar tot ele iti pot aduce si cele mai mari necazuri. Daca intuiesti si vrei cu tot interesul ceva, atunci te poti gandi ca ai facut alegerea corecta si-ti va aduce multe multumiri.
Si cum eu intuiesc repede si bine, si cum decizia a fost luata cu foarte mult timp in urma, si cum I go with the flow si cum am asteptat zilele acestea cu niste fluturasi in stomac incertitudinea cea mare, iata ca si a venit. S-a intamplat sa vina in lumea asta plina de prostie omeneasca, plina de ura, de discriminare, plina de incertitudini dar care iti da senzatia ca in anumite perioade ai facut tot ce se putea mai bine for this world.
In lumea asta, pe un alt continent decat acesta, intr-o tara instabila economic acum, intr-un stat indepartat, intr-un oras linistit, alaturi de cei dragi s-a nascut o raza de soare care ajunge sa lumineze pana la mine, care imi incalzeste inima numai de fericire si bucurie.
Da, sunt MATUSA si asta ma face sa fiu si eu intr-o incertitudine nu atat de mare ca a lui sau o sora-mii, dar totusi vom incerca sa dam tot ce e mai bun din noi si sa putem sa ne bucuram cu totii de ceea ce a venit pe lume acum.
Si cum fiecare multumeste si se exprima in propriul sau mod, acesta este un mod de al meu de a ura toate cele bune pentru nepotelul meu drag si de a-mi arata mandria world wide web. :)

Ps: Versuri din poezia Incertitudini, T.Arghezi

Leapsa pe blog

Raspund la provocarea colegei mele in ceea ce priveste acest joc. Eu il practicam doar pe role ca e solicitant si distractiv cand trebuie sa iesi din cercul vicios atunci cand esti leapsa. Daca mai sunt doritori, as fi incantata sa mai cunosc si alte opinii. Iata rezolvarea mea:

Sunt: aici pentru mine
As vrea: sa pot picta
Imi doresc: sa fiu altcineva ( Working In Progres)
Nu imi place: prostia
Ma tem: de minciunile celor din jur
Aud: ceva numai cand vreau
Imi pare rau: cand gresesc
Imi place: sa duc lucrurile la bun sfarsit
Dansez: cand simt nevoia
Cant: mai tot timpul, mai ales pe role :)
Niciodata: nu ma mai duc in Bulgaria ( sorry guys)
Rar: cer ajutor
Plang cand privesc: animalele torturate
Nu sunt intotdeuna: indiferenta
Nu imi place de mine pentru ca: cer prea multa sinceritate si corctitudine
Sunt confuza: cand totul devine incert
Am nevoie: de oameni care pot sa ma invete mai multe decat stiu
Ar trebui: sa indraznesc mai mult
Intotdeauna: spun adevarul

Se mai baga cineva?

Cantatie Soarelui

Dupa atata ploaie, vant, frig si umezeala a venit soarele care pe mine ma face sa ma simt mai bine, mai vesela chiar daca razele lui imi deranjeaza vederea in calculator, insa partea stanga a corpului meu imi este incalzita in mod natural. Nu o sa mai fie apa adunata in balti, nu o sa mai car umbrela dupa mine (care oricum nu ma proteja de toti stropii de ploaie), nu mai trebuie sa adaug inca un pulover care sa-mi tina de cald , nu o sa ma mai deprime ploaia dimineata, stropii reci nu mai sunt o problema asa ca pot sa ma asez ca sarpele la soare si sa tolanesc, incalzindu-mi corpul sub razele soarelui de primavara sau sa ma coc ca o lamaie sau sa ajut la absorbirea vitaminei D in oasele mele sau sa stau ca pisica mea tolanita in mijlocul balconului la soare. Astazi iubesc soarele pentru ca nu este daunator, nu o sa-mi placa la vara cand razele lui emana o caldura intensa si o sa fiu fericita de un asemenea soare doar in momentul in care voi fi la plaja, la mare.Nu vreau sa stiu preziviunile meteorologice pe aceasta saptamana. Dar pana atunci astazi imi doresc cat mai mult soare. Azi sunt fericita datorita soarelui si vorba lui Chirila azi nu am chef de nimic, nu am chef de prostii.

My life in six words

Astazi mi s-a cerut sa fac un exercitiu de concizie in relatarea povestii mele. In sase cuvinte. Pentru ca am incercat sa scriu ceva, apoi am sters, ba apoi am redus, ba am reanalizat, ba am dus la absurd, ba ajungand la un cliseu si nu-mi doresc asa ceva, ba am scris altceva, ba mi-a venit o alta idee despre altceva, ba am deviat de la ceea ce vroiam sa scriu, sa expun. In principiu, cam asta inseamna sa iti alegi 6 cuvinte esentiale a ceea ce vrei tu sa exprimi in relatarea ta, sa stii ca e ideea de baza, sa incerci sa imbunatatesti, sa detaliezi sau sa fii mai concins. Mi s-a cerut ca la acele 6 cuvinte sa mai adaug inca 4 astfel devenind mai greu spre analizare, ba am schimbat cu totul ceea ce vroiam sa expun dand un alt inteles. Iata ce a iesit:

Ignor atunci cand ajunge sa doara.

Urasc regulile societatii foarte mult, dar cateodata nu le ignor.

Oare-mi pasa?

Ai reusit sa strici chiar si ultimul strop de liniste din mine in ceea ce te priveste. In disperarea ta de a te repozitiona in mintea mea, de ati acorda atentia mea desi nu o meriti, de a te consola atunci cand ai nevoie, de a primi ajutor atunci cand e necesar, ai reusit ceea ce ti-ai propus? Pentru ca-ti spun eu ce-ai reusit. Ai stricat tot, asa cum stii tu sa faci de obicei si mai ales cand un om te avertizeaza don't go further, ai stricat si gandurile altor oameni care prin disperarea ta de doi bani ai facut ceea ce stii tu cel mai bine si te caracterizeaza. Si cand spun stai dracului in banca ta cat timp dreg ceea ce ai stricat, nu mai veni sa arunci cu batul intr-o balta goala de pesti. Nu incerca frate ca prostul sa strici de doua ori acelasi lucru si apoi sa astepti minunile, pentru ca nu ai sa le vezi. Trecutul nu-l mai poti aduce la zi in incercarea ta stupida de a-mi dovedi ceva, pentru ca nu-ti mai dau posibilitatea sa inlocuiesti o aberatie cu alta. Stii, nu trebuie sa-mi dovedesti superioritate sau altceva pentru ca nu m-ai pierdut si nici nu te-am pierdut, nu suntem intr-o competitie ci doar s-a asternut dezamagirea. Pur si simplu, poti intelege?
Totul se opreste intr-o lume neguroasa unde, in cele din urma, totul devine incert.

Urari

Hristos a Inviat! Sa aveti un Paste cat mai frumos alaturi de persoanele dragi! C ya lat8r!

Relaxandu-ma pentru viitor

Pentru ca sunt un pic busy si m-am delectat deja cu prajiturile din cele aduse de catre cei ce sarbatoresc Floriile, am indraznit sa beau si o ciocolata calda. Au fost atat de relaxante acele 10 minute libere mai ca mai aveam putin si traiam o poveste senzuala cu "prietenul meu imaginar". :)) Dupa savurarea ciocolatei am reusit sa citesc liniile vietii, viitorul meu ca ma intalnesc cu X intr-o lunga calatorie pe care o voi face cu Y. :) de asta prieten imaginar. Si contrar celor spuse ca se reflecta rezultatele mai bine in cafea, eu zic ca s-au vazut destul de bine si in ciocolata mea calda. Asa ca mie rezultatul imi prevesteste altceva. Cred ca pozele vor elucida misterul de care vorbesc iar fiecare e liber sa interpreteze cum vrea. :))

Cioco

Friends

Poate vei intelege sau poate nu, poate ne vom destepta impreuna sau poate nu, poate ne vom drege dintr-o betie dimineata sau poate nu, poate ne vom distra la maxim in club sau nu, sau orice am face, oricat de bine sau rau, este ceea ce facem, este ceea ce avem doar noi doua. Fata (dohhh) stiu ca uneori suntem aiurite, stiu ca facem aiureli dar le facem noi si sunt ale noastre. Stim sa le lasam sa treaca pe langa noi, sa profitam de ele atunci, stim sa ne lasam descoperite de scutul nostru plin de indiferenta, stim ca prin cuvinte putem ajunge si la fapte, vom invata sa trecem peste orgoliile noastre, pentru ca indiferent ce am face ramane doar al nostru. Indiferent cat de departe am fi, vom sti sa apreciem distanta dintre noi, iar daca si indiferenta dintre noi, care se aseaza cateodata, o putem drege cu o simpla intrebare "traiesti?" atunci putem spune ca da, am invatat ceva si este doar al nostru. Cand ne spunem loud and clear, cand eu am rabdare si tu nu, cand eu te provoc si nu-ti iese solutia, cand eu sunt tacuta si tie nu-ti mai tace gura, cand eu nu povestesc nimic si tu da, cand tu te enervezi ca eu nu vorbesc despre mine, cand trebuie sa te scot din nori si tu ma injuri ca fac asta, cand ma apuca pandaliile si tu te superi, cand intarzii si tu nu, cand eu nu judec si tu da, cand eu da si tu nu, cand tu da si eu nu, cand te doare, cand ma doare, stim ca dam si primim mai mult decat dam. My friend, te-ai regasit, nu-i asa?

Discutiile inteligente

Ma indreptam intr-o seara spre casa si eram in ratb. In autobuz ma asez pe cele 4 locuri rezervate pentru persoanele speciale si care sunt in spatele soferului. Ca si vecini am o bunica cu un nepotel, care este destul de energic, agitat, vioi, simpatic si inteligent. descoperiti mai tarziu de ce zic asta.
Bunica putin obosita, fara chef de viata cu un chip inexpresiv, de abia astepta sa ajunga acasa. Nepotul are chef de conversatie si incepe una cu bunica despre mine, eu care aveam castile la ureche ascultand muzica. Pentru ca ascult muzica la un nivel mediu ca si sonorizare, aud si ce se vorbeste in jur. Rar se mai intampla cate ceva in ratb care sa-mi capteze simtul auditiv din jur cat si vizualul, insa in seara respectiva a fost una de acest fel. Un pic off topic: imi place foarte mult cand incep oamenii sa intrebe daca cobor la prima statie, pe o tonalitate mai inalta, iar eu le raspund foarte simplu pe un ton normal. Dar asta este o alta discutie. Trecem la ce am vrut initial sa expun. Nepotul incepe conversatia cu bunica.
- De ce.... arata spre mine si apoi isi ridica mainele spre urechile lui, indicand ca eu ascult muzica...
- Ti-am mai spus ca nu e frumos, spune bunica.
Se consemneaza astfel ramanand subiectul inchis, se mai agita un pic pe scaun si ii revine cheful de vorba:
- Buni, cand implinesc 7 ani imi cumperi un telefon?
Bunica mirata de o asemenea intrebare, pentru ca deja arata cu fata spre telefonul pe care il tine in mana copilul, intr-un final intreaba:
- De care telefon?
Pe bune ca ma aspetam sa spuna ca vrea un telefon cat mai haios, cat mai lipsit de butoane, cat mai respectabil, sa poata asculta muzica, sa aiba ecran mai mare, sa se uite la desene pe el, de la vreun brand renumit sau nu, dar la un astfel de raspuns in nici intr-un caz.
- Cosmote, raspunde foarte hotarat.
Ma apuca rasul instantaneu, ne mai putand sa ma abtin sa fiu serioasa raman totusi mirata.
Bunica zambeste dar, nici macar nu sta sa ii explice ca nu are cum sa ii cumpere un telefon de care isi doreste pentru ca nu exista, deoarece este o retea de telefonie mobila, ii spune intr-un final zambind:
- Da bunica, alimentand astfel fericirea copilului.
- Dar si Vodafone merge, spuse copilul zambind.
- Da bunica, de care vrei tu.
Apoi copilul fericit ii ia fata in palmele lui mici si ii spune:
- Esti cea mai buna bunica din lume, care imi place cel mai mult si care o iubesc cel mai mult!
Raman si mai stupefiata, amuzata si mirata atat de reactia copilui cat si de cea a bunicii si pana sa ma dezmeticesc eu si din ras si din mirare ei coboara spre dezamagirea mea pentru ca mai vroiam discutii de genul acesta. M-am intors la muzica mea si privitul pe geam la luminile puternice care lumineaza bulevardele.

Obiective

Am mai zis si o mai repet. Daca iti doresti ceva cu adevarat universul conspira la indeplinirea dorintei tale. Si cum am avut o dorinta si cum am vrut sa se indeplineasca (dehhh ca de asta e dorinta:-))Universul a avut buna vointa sa o rezolve. Yeahh!!! Am atins scopul dorintei. Este recunostinta, implinire, fericire. Fiind o dorinta pe plan profesional sa spunem ca aceasta este o recunoastere de prezent a abilitatilor mele. Dar eu am avut un alt obiectiv la inceputul anului 2010 si acum vad ca incep sa dau inapoi in ceea ce priveste indeplinirea acelui obiectiv sau fac pasi mici spre implinirea lui? Oare mai vreau acelasi lucru ca la inceput? Oare daca se mai intampla si altceva mai bun pana in vara, mai vreau indeplinirea obiectivului nr.1? In fine.... Daca sunt multumita anulez obiectivul, nu? :)

Indragostiti de noi

Pentru ca suntem cica in luna indragostitilor bla bla bla... pentru cei care sunt indragostiti... pentru cei care sarbatoresc atat clasic american cat si clasic romanesc ziua indragostitilor .... cat si cei indragostiti si cei neindragostiti, trebuie sa reflectam asupra imbratisarilor pentu ca ele sunt formele cele mai evidente de a transmite emotiile celuilalt. Atunci cand nu mai stim sa exprimam in cuvinte ceea ce simtim sau ceea ce vrem sa exprimam, oferim persoanei respective o imbratisare foarte coplesitoare ce transmite propriile noastre sentimente, legand astfel o relatie afectuoasa. Cand suntem imbratisati emotiile parca ne sunt stavilite, sentimentele impartasite alinand astfel depresia si anxietatea. Descarcarcarea emotiilor sunt bune pentru noi cat si pentru cei din jur deoarece ajuta la dezvoltarea personalitatii.
Cum depindem de cei din jur, de nevoia de a impartasi orice sentiment si emotie, o imbratisare afectuoasa si coplesitoare ofera protectie, siguranta, incredere, forta si mai presus de orice sanatate mintala. Pentru ca sunt de acord cu energiile, ca exista energie pozitiva si negativa, cum poti sa o opresti pe cea negativa pentru a nu o strica pe cea pozitiva, atunci cand esti nervos (energie negativa) si expui unui prieten starea de neliniste, preiei starea calma (cea pozitiva) a celui care tocmai te ajuta prin incercarea lui de a te linisti si de a te reconforta astfel creand o energie vitala pentru sanatatea mintala.
NU imbratisam pe oricine, practic atunci cand o facem, transmitem un mesaj de recunoastere, de incarcatura emotionala, de intelegere a valorii si nobletii pentru persoana respectiva.
Sa imbratisam mai des nu strica.
Sa o facem cu multa afectiune iar nu strica.
Sa imbratisam toate persoanele dragi noua cat sunt langa noi nu strica.

So...
.... imbratisare placuta!

state of foe

- sa stai de fiecare data sa observi reactiile celor din jurul tau, sa vezi cum isi schimba conceptiile la 5 minute de la aruncarea unei "momeli" sau sa vezi cum o anumita persoana reactioneaza la anumiti stimuli - priceless (no comment)

- sa lipsesti o anumita perioada din grupul tau si sa vezi oameni fara structura bine definita cum isi fac varza conceptiile sau cand le mai si expun ii fac pe cei din jur sal-l considere si mai varza - priceless

- ca unicii tai prieteni sunt colegii de munca si vrei sa ai o relatie de prietenie cu ei in afara job-ului - very priceless :)

- sa vezi o persoana cu foarte multe complexe si care incearca sa para ok fata de cei din jur .... - priceless

A remarca ca oamenii chiar vor sa ramana "varza" - Incredibil de Posibil.

Tocmai pentru ca oamenii sunt purtati de lucrurile interioare, de nevoia de a impartasi orice sentiment oricui, cineva la suprafata ajunge sa fie indiferent, misterios in gandire si in cuvinte, sa fie inconjurat de scutul sau personal tocmai pentru a fi protejat de prostia oamenilor fara structura.

Ineptiile societatii

Pentru ca sunt sub influenta febrei examenelor din sesiune si a stresului zilnic de la job, sper ca astazi sa se inteleaga ceea ce am vrut sa spun de fapt.
Cine spune ca nu are stereotipii sau ca nu e condus de stereotipuri inseamna ca nu stie definitia cuvantului. Poate o mica cercetare in Dex o sa ii ajute. Stereotipiile sunt dobandite in lipsa unei educatii intense, a necautarii informatiei atunci cand ai doar o vaga idee, care sa te poata ajuta sa intelegi fenomenul mai bine. Cineva care vrea sa-si impuna propria convingere asupra unui om care cauta niste informatii pur teoretice despre un fenomen, se isca o probleme. Dar daca si persoana care cauta the basic informations este total neinteleasa de catre interlocutor atunci acesta cum se numeste? Dar in cazul in care se cer informatii pure despre fenomenul respectiv si interlocutorul, in procesul lui de convingere se simte atacat, luand totul in mintea lui o conotatie personala asupra neincrederii manifestate din lipsa de informare a celui ce intreaba, desi cel ce intreaba sustine ca e iar ceva general acuma si interlocutorul considera ca e personal, ce faci in situatia asta? Intr-un grup de oameni unde majoritatea gandesc omogen mai putem vorbi de cineva care vrea sa-si impuna convingerile in cazul in care acestea nu sunt diferite de grup? Comunicarea se presupune ca e un mijloc foarte simplu de comunicare, si sa zicem ca au si intelepciunea de a intelege mesajul fara nici o distorsionare, fara nici o implicare emotionala, fara subiectivism. Cum cine? Celui care adresezi mesajul. Pur si simplu se pare ca este greu acest lucru de cerut de la receptor. In fine. Lucrurile sunt un pic mai nasoale decat in mod normal deoarece constat ca ori eu devin neinteleasa, o neadaptata social (cum s-ar spune) sau unii oameni din societate se simt si ei neintelesi, neadaptati sociali ca si mine?