despre mine

Venind in aceasta lume printr-o nastere usoara, conform spuselor mamei :)..… de prin zona Nord – Est a Romaniei, avand o copilarie foarte interesanta, plina de surprize bune sau mai putin bune, am aterizat in Bucurestiul cel agitat, cel aglomerat (de masini si de oameni), cu gandul cica de facultate. Asta se intampla undeva in piata Romana. De cand am ajuns aici viata mea s-a schimbat, a devenit agitata, am devenit al 13-lea om pe zi, care vin din alte orase in capitala cu gandul de a reusi, si tot odata, aici m-am dezvoltat intelectual mai mult decat am facut-o acasa. Am prins perspective noi, lucruri noi, oameni noi, locuri noi si cel mai mult am prins agitatia (new thing, clink). Lucrul care mi-a placut la Bucuresti a fost evident, agitatia. A trebuit sa aflu multe lucruri singura, sa gandesc spre viitor, sa incep sa-mi descopar pasiunea in domeniul profesional, sa vad ce-mi place si ce nu. Odata cu trecerea timpului am dobandit autodidactica care pana acum mi-a prins bine, intelegand totul prin prisma limitelor mele, judecatilor mele, simtamintelor mele si cu o placere maxima pentru discutiile contradictorii mi se aseaza mai bine unele notiuni in materia cenusie. Funny, ha? Activez acum intr-un domeniu profesional care nu pot spune ca-mi place foarte mult dar nici nu are legatura cu ce am incercat sa dobindesc prin timpul facultatii. In fine, e o munca totusi care-mi solicita logica si nu prea mult creativitatea, cam ceea ce as vrea eu. Ok. Nu o sa anexez my resume here. Sunt la un master care cred ca-mi place. De fapt, eu l-am ales si nu el pe mine. Deci inca ma specializez, inca aprofundez cautand noi domenii spre cunoastere, de a descoperi noi pasiuni. Deci inca mai am de invatat si de descoperit.

Amintiri

facand ordine in mintea mea si prin birou am intalnit jurnalele in care scriam cand eram la liceu. si stateam, si scriam in acele jurnale, si ma descarcam, si ma alinam, m-a sunat, nu m-a sunat, m-am certat cu x si y, am observat ceva schimbator la y. acum avem blogurile. in spatele unui anonimat iti expui frustrarile, fericirile, necazurile, jignirile etc. dar acum ti le expui altfel, cu mai multa maturitate, cu mai multa ironie, cand vrei sa critici ceva, sau jignesti o faci la modul general si daca se prinde cine trebuie atunci e foarte bine. in cazul in care nu se prinde arunci o fraza un pic mai intepata "cu buricul in vant" (o interdictie in business dress code). pe vremea liceului, zici ca seman cu batraneii din RATB, tineretul din ziua de azi, eram niste copiii, ne descopeream pe noi, si avand posibilitatea de a scrie intr-un jurnal, puteai reciti ce-ai scris, cum ai trait si apoi sa analizezi altfel situatia. incepeai sa te transformi mental, transformi prin citire, gandire mai ampla, sintetizare, intelegere, observand defecte si calitati ale tale, evitand anumite situatii in care ai mai fost si nu ai mai vrea sa treci, sa iesi din rutina, din obisnuinta, sa creezi ceva semnificativ pentru tine. inca se mai scriu jurnale, chiar daca acum avem blogurile, inca se mai trimit scrisori, chiar daca avem emailul, inca ni se mai trimit pliante prin posta desi avem newsletterul. inca se mai fac multe lucruri care ne aduc aminte cu drag care acum iau o alta turnura in viata noastra.
cine mai scrie in jurnale, dar o face si pe blog?

eu... cu siguranta.......

restul? incertitudine....