Noua lume la varsta a treia

Daca vorbim de greutati atunci haide sa o facem. Vorbim de un om de 60 de ani, care acum a descoperit calculatorul cu internet si care mai este singur acasa de aici rezulta ca este vorba despre tatal meu care descopera beneficiile internetului pe fostul meu laptop (nu desktop, este deja avansat). Cum ar fi ca fortat de imprejurari sa-ti doresti sa fii cat mai aproape de familia ta indiferent de distanta la care se afla fiecare. Vi-l inchipuiti cum el descopera acum mess-ul cu sunatul si webcamul cand ne vede, ne aude si este foarte fericit. Atunci cand nu reuseste sa se descurce pe mine ma suna pentru ca tuta de mine :D nu s-a gandit sa ii instaleze un program sa pot intra eu pe pc-ul lui sa vad ce face si cum, asa ca el trebuie sa faca singur aceste lucruri cu ajutorul meu din telefon. Am incercat sa fac totul cat mai automat dar vad ca din nestiinta mai da si pe alaturi click-uri si mai strica setarile pe acolo. E mai greu cand ceva il depaseste, asta insemnand ca nu are ceva scris in caietul lui despre cum ar putea sa rezolve problema. Cand incearca sa-mi explice care e problema citeste exact cum se scriu cuvintele pentru ca e in engleza si trebuie sa ma abtin din ras pentru ca se supara. Sau cand trebuie sa caute q-ul pe tastatura va zic... e atat de amuzant... dar incerc sa ma abtin. Il trec toate caldurile cand galbejitul aka yahoo messenger e gri si nu e galben, cand id-urile nostre in lista lui nu sunt ingrosate, si nu bolduite, ca sa poata-si da seama daca suntem online, sau cand trebuie sa dea dublu click la touchpad, sau cand ii spun sa scrie id-ul si parola ca au fost sterse si el spune ca se scriu toate in aceasi casuta, sau ca la parola nu ii arata litere sau cifrele pe care el le scrie. Dhooo e un pic mai greu dar slava domnului ca s-au inventat mouseurile si clic+enter in loc de dublu click. Ii spun sa selecteze si el intreaba dau click??? iar eu trebuie sa-mi aduc aminte sa vorbesc ca pentru incepatori. Pentru el este o lume noua pe care acum o exploreaza si vad ca ii place mai ales cand reuseste sa faca lucrurile bine, iar el se bucura ca un copil de trei ani cand ii dai o acadea (cred ca asta cu acadeaua erau in alte vremuri). Astfel ca si eu imi exersez abilitatile rabdarii, ma incarc cu mai mult zen dar incet se rezolva cu acadeaua in cele din urma. O sa mai fie intrebari de genul acesta cu internetul dar ma bucur cand intr-un final ajunge sa fie online si sa ne spuna vrute si nevrute ca sa ii treaca ziua mai repede. Si inca o chestie... a renuntat la ziarul printat ... acum le are online... deci, nu se mai incadreaza in campania sustine printul... la ziare.:) Pentru ca tata stie ce e ala blog, stie ca am si eu unul, se gandeste ca intr-o buna zi voi scrie ceva si despre el cu lumea asta noua a internetului. Daca cistesti acest articol, tata sa stii ca te-am pupat si sa nu te enervezi prea tare.

Merisoare de vis

Ce poti sa faci si ce poti sa mai zici atunci cand ramai speachless sau cand emotiile nu mai trec, uimirea inca mai e prezenta, iubirea devine din ce in ce mai mare, orice lucru devine mai interesant pentru ca obisnuiesti sa privesti lucrurile pozitiv, ce te-a ajutat pe parcursul vietii sa revii la ganduri bune, la stari romantice sau stari in care ai pus sufletul pe tava, atunci cand tu efectiv vrei sa intarzii o stare care ti-a placut la nebunie iar cu nerabdare astepti sa ajungi la alta si sa stai acolo sa culegi rezultatele. Sau atunci cand ai devenit in sfarsit libera sa decizi ceea ce vrei sa faci, cum sa faci, cand si unde sa faci lucrurile noi pe care tu esti dispus sa le incerci, sau gandurile ridicole care ti-au trecut prin minte ca nu ai putea sa reusesti sa ajungi pe calea cea buna in momentele de amortire si pentru atunci cand totusi ai reusit sa ajungi pe calea cea buna iar pe parcursul ei ai descoperit in tine ca poti lupta cu ajutorul instinctului de animal care dormea in tine. Sau pur si simplu cand te-ai trezit efectiv ca un zombie si nu-ti doreai altceva decat sa simti mirosul de cafea iar salvarea ta a venit doar din fericirea pe care ai avut-o cand tocmai ti-ai visat visul, cel care poate tu o sa faci tot posibilul sa se implineasca, pentru ca viata ta se schimba in fiecare zi si in toate posibilitatile, pentru ca el sa devina un vis in final. Doar atat am vrut sa spun despre…

Peripetii de bastina

Cum spuneam intr-un post anterior am fost acasa ( acasa e si aici in Bucuresti si in orasul in care m-am nascut) . Atunci cand plec de acasa tot acasa ajung dar in orase diferite. Pacat ca nu avem parinti in orasele in care ne simtim ca acasa.
Dupa o saptamana de ploaie si stres la munca, s-a amplificat starea nasoala pe care o aveam, prin oboseala pe care o simteam mai intens decat atunci cand dormeam doar 3 ore pe noapte. Am zis sa o tai de aici si sa ajung acasa. Zis si facut. Rucsacul a fost umplut cu haine de ploaie si adidasi sa fiu protejata de apa. Ajung acasa dupa vreo 4 ore de mers cu trenul (da…. trenul.... ca sa ma abtin de la comentarii in ceea ce priveste CFR-ul) cobor si observ….ce credeti…. soare…frate … super marfa! Am scapat de ploaie si o sa ma bucur de soare din plin.
M-am intalnit cu prietena mea din copilarie si ea intoarsa acasa, in vacanta, de pe meleaguri straine. Raman socata cand o vad blonda, dar restul ii ramasese asa cum le stiam din copilarie. Incepem sa povestim si raman si mai socata la vestile care mi le da atat despre ea cat si de alti prieteni comuni din copilaria noastra. Cand ajungem la partea sa povestesc de x si y ajungem la y care a fost important pentru ea candva si incepe sa ceara mai multe detalii. I le ofer si trag concluzia ca nu mai e fetitza de alta data de la mama de acasa, ea fiind ceva mai mica de varsta decat mine. Dupa discutia ca intre fete ne hotaram sa iesim in disco aka club cum le spuneam in vremurile noastre. Ajungem noi in club… stupoare … nimeni ca si clienti… decat barmanii… . vorbim cu ei si ne informeaza ca programul incepe la 12…. Ok ma uit la ceas 11.30 .. perfect mai avem un pic si dansam, de fapt sa ne destrabalam ca si altadata, iar apoi vestea cea mare … (nu, nu e nimeni insarcinata cu barmanul…:) ) daca nu aveti rezervare nu puteti ramane… ha… ha ...sa mori tu .. atat mi-a trebuit. A iesit la iveala rautatea dobandita din Bucuresti de la oamenii astia de aici invidiosi si rai. In orasul asta de cacao trebuie sa sun si sa fac rezervare pentru a sta in club? Niste conditii prea ciudate pe care nu le gasesc utile intr-un oras cu o populatie de 50000 de oameni unde majoritatea sunt de varsta a 3-a, unde activitatea sociala este mai intensa pana in ora 12 dimineata si aia plina tot de oamenii descrisi mai sus dar cu nepoteii, unde nu exista nici un fel de perspectiva profesionala si culturala dar totusi hai sa cerem ca sa ne fie bine. Ok trec si peste asta … pot sa rezerv acum o masa … nu, sunt toate rezervate… cacat .. o veste buna nu dadea si el… iesim afara merem sa bem alcool intr-un lounge ( o imitatie, sunt rea, stiu) ca da exista asa ceva in orasul asta.. mai chatuim si mai povesteam, mai radeam , ne mai prosteam, ne mai aduceam aminte de pataniile din copilarie ca deh… alcoolul e de vina. Si tot asa tinand am zis sa iesim si sa merem spre casa… dar mai intai sa merem la club sa vedem daca e lume…. Si din nou stupoare….cativa clienti…. si mese goale… injuraturile mele au dat randament…. :) … cu totii iubim orasul in care ne-am nascut pana cand incepem sa cerem ceea ce am fost obisnuiti sa avem in alte lumi. Dar stai … nu am cerut decat masa si avea pretentii… stati linistiti am intrebat cat vrea cash si am primit acelasi raspuns…. :) stupid… mi s-a parut aiurea… poate reactionez eu aiurea… se mai intampla.

Relaxare la soare

Un weekend de relaxare unde este soare si cald. Pot sa ma bucur de el asa cum trebuie si imi pare foarte bine. Sunt acasa in orasul meu de bastina ..... si ma bucur de evadare.