In miscare este reciclarea!

Planeta Pamant nu mai poate exista.

Raspandirea acestei informatii produce tensiuni sau a fost raspandita poate a explica altceva cu ajutorul acestui fenomen?

O teorie asupra cum am muri este “ciocnirea cu o planeta fictiva numita Nibiru, activitate intensa a Soarelui care spulbera Pamantul sau alinierea cu centrul galaxiei noastre. “ (David Morrison) No shit …?

Multi astronomi sunt de accord cu teoria ca planeta Pamant nu va mai exista decat in momentul in care Soarele moare. Astfel ca marindu-si volumul si puterea din consumarea  substantele celorlalte planete devine o stea rosie si ar face o implozie. Asa cum omul este predispus la moarte inca de la nastere asa este si cu Soarele nostru. Fiind o moare sigura dar cu un proces lent se presune ca se va stinge in 5 miliarde de ani. Efectele imbatranirii soarelui se simt prin incalzirea globala, prin dezghetarea calotei glaciare, razele ultraviolete fiind tot mai nocive, schimbarea anotimpurilor. Si religia crestin – ortodoxa spune ca Apocalipsa se va efectua prin foc. Insa noi vorbim despre sfarsit cand nici macar nu stim inceputurile lumii noastre, dar daca stai sa te gandesti ce spunea Einsten despre timp ca este relativ, da sunt de acord cu el. Cine stie daca suntem in anul 2010 cu exactitate?

Oamenii se tem de necunoscut, de viitorul incert, de situstiile necunoscute in care pot fi pusi sa eleboreze noi teorii de acceptare a fenomenului.

Dar pana ca Soarele sa se stinga de la sine, planeta aceasta a noastra va muri din cauza inconstientei noastre, din nepasarea noastra prin poluarea excesiva a planetei, a taia in excesivitate copacii din padurile de pe versanti, care au si rolul de a opri alunecarile de teren pe langa cel de infrumusetare. Aceasta poluare a inceput acum doua secole si efectele se simt mai bine de abia acum. Este un proces lent dar care are niste consecinte care se resimt in timp.

Astfel ca in loc sa ne facem griji, tensiuni de cum sau cand vom muri, mai bine sa plantam niste copaci sa se simte si efectele bune peste ani, sa mai putem oxigena putin atmosfera, si de ce nu chiar si creierele noastre. Astfel ca daca am avea mai multa responsabilitate sociala ca si locuitor al acestei planete am putea sa schimbam ceva.

Companiile multinationale care sunt in tara noastra ar putea sa se implice mult mai mult decat o fac la ora actuala, si sa nu fie doar de ochii lumii, in responsabilitatile sociale, prin programe de educare, de impulsionare, de activare a emotiilor. Asa cum oamenii se unesc pentru a face greva ca nu s-au aprobat niste bugete asa ar trebui ca ei sa se uneasca si la plantarea unor copaci, la ingrijirea lor.

 Daca nu este absurd as propune ca fiecare din oamenii de pe aceasta planeta, sa incerce  sa planteze un copac care sa fie a lui, sa-l ingrijeasca, sa-l ajute sa se dezvolte, sa-l iubeasca ca pe propriul copil deoarece un copac foloseste bioxidul de carbon pentru hrana eliminad astfel oxigen, atat de necesar pentru supravietuirea noastra. O joaca de genul Farm Ville dar scopul sa nu fie acela doar de a castiga vecini.

Iar legile sa fie mai aspre pentru cei care indraznesc sa taie copacii din paduri cu nesimtire fara aprobarea Ocolului Silvic, oare chiar suntem atat de indiferenti cu Carpatii nostri?.

Toate familiile fericite se aseamana intre ele. Fiecare familie nefericita, insa, este nefericita in felul ei. Fiecare cultura are traditiile si conceptele ei, oricine traieste cu acea cultura este fericit si accepta usor tot ceea a fost scris ca se va intampla. Dar culturile care se amesteca si nici macar nu intereseaza despre valorile si traditiile fiecarei culturi sunt nefericite in felul lor pentru ca in comunitatea unde sunt prezente poate cu greu sunt acceptate, poate ca cu greu se pot gasi noi adepti pentru a impartasi o cauza impreuna mai departe.   

Indiferent cand am muri, indiferent din ce cauze am muri ar trebui sa ne constientizeze mai mult problema poluarii, sa lasam ceva bun si pentru viitorii oameni ai acestei planete.

I hate Mondays!

Tin minte ca la proba orala engleza de la bac era un subiect in care mi se cerea sa comentez un text despre viitor. Autorul il vedea ca si cum am fi cu totii inchisi in sere gigantice, unde soarele nu ajunge niciodata, lumina artificiala este cea care face ziua mai vesela, cu mancarea artificiala cu o cantitate bogata de vitamine ce este ghiftuita in noi des, unde traim inghesuit fara nici un moment de recreere, de comunicare, adica ceva asemanator cu fermele de crescut pui, gaini...u know what I mean. Atunci mi-a venit in minte să spun că nu mi pe pare progres ci că s-ar ajunge undeva la lagărele de concentrare unde săracii oameni erau torturati, separaţi de familie, de prieteni, gazati, cunoscand numai chinurile batjocoritoare doar după o toana a unui dictator ce nu putea suporta evreii. Nu, nu vreau sa intru in polemici antisemite, despre lucruri care mă depăşesc şi care in mod normal nu se discuta pentru că fiecare e cu religia şi politica lui. Vroiam să vorbesc depre viitor, unde am putea ajunge , cum putem evolua spre mai bine şi să nu vorbim despre melodia lui Horia Moculescu "să avem noi maine, aur şi grane ". Mă intrebăm dacă nu cumva ne-am robotizat prea mult, nu zic că robotizarea in anumite domenii nu e bună, dar robotizat in sensul că avem cam aceaşi rutină zilnic, trezit morocănos, că trebuie să pleci la muncă, nu e gata cafeaua pană cand tu te-ai imbrăcat, că nu ai timp să o bei pentru că trebuie să pregăteşti micul dejun iubitului, pe care tu nu-l poţi avea deoarece nu-ţi mai ramane timp, incerci să te destresezi că intr-un sfarşit s-au terminat treburile de dimineaţa, ca apoi să te uiţi intr-o oglindă unde te vezi nemachiata, cu părul nearanjat şi apoi te stresezi pentru tine să te intrebi: m-a văzut in halul asta? Whatever, te aranjezi, ieşi din casa pană la maşină unde observi cu stupoare că nu ţi -a reparat roată cand l-ai rugat frumos aseara, iar acu trebuie să pleci la metrou deşi eşti in intarziere. In fine, alergi un pic pană la metrou, că aşa e frumos, ajungi intr-un final la birou după ce-ai simtit Diorul de dimineaţa al vecinului cand a ridicat braţul să se sprijine de bara, unde te aşteaptă alte responsabilităţi. Trece şi ziua după ce te-a stresat şeful cu deadline-uri, angajaţii cu invoiri şi cu alte idei mirifice, incerci să fii open-minded dar dai din cap, o să se rezolve doar ca să-i mulţumeşti şi treci mai departe, apoi zici Hello Moto trezindu-te in altă viaţă. Vise, taică! Pleci de la muncă cu gandul că ar fi trebuit să te duci la sala să mai arzi nişte calorii , dar te opreşti la saună pentru relaxare. Ajungi acasă te aştepţi ca mancarea să fie deja pe masă, iubitul şă-ţi ofere roze doar pentru că e luni şi apoi somn pentru că de altceva nu te mai tine deoarece te -ai relaxat prea mult la spa. Dar cand ajungi să te pierzi in această rutină,incerci să schimbi ceva şi atunci ce adaugi? Mancarea consistentă in chimicale ...... vitamine.... pentru a face ouă mai bune..... Ăăaaa pentru a ne rotunji mai bine. :) dar tu oricand poţi spune ca şi Scarlet O'Hara: Tomorrow, it's another day!

--------------------------------------------------------------