Clar.... niste aberatii

Pentru atunci cand voi incerca sa fac totul bine, pentru atunci cand nu va mai ploua, pentru atunci cand nu voi mai fi deprimata din cauza ploii, pentru atunci cand nu voi mai dormi cu ochii deschisi, pentru atunci cand voi scrie doar aberatii, pentru atunci cand….
....as vrea sa scriu despre ceva dar nu stiu daca ar trebui sa scriu despre acel lucru aici. Poate trebuie sa mai citesc o carte…
O SA FIE ATUNCI pentru ca m-am saturat de vremea asta nasoala si o sa ma mut la polul Nord pentru ca macar acolo desi e frig pot sa ma imbrac cu ceva sa ma incalzesc, pentru ca orice as face tot as fi etichetata. Se presupune ca as avea timp de stau sa scriu pe blog, dar oare lumea nu a ramas in lumea antica desi noi am evoluat sau doar unii oameni observa beneficiile mediului online? Este o preocupare obisnuita, cu un comportament devenit normal, cu decizii de luat pe mai multe medii. Daca eu reusesc sa fac asa in mediul asta ce te doare pe tine ca eu fac asta? De ce sa renunti? Oare devin o frustrata ca si urmaritorii mei? A se intelege urmaritori ca si fraierii care nu au ce face si care prefera sa se uite mai degraba in curtea vecinului decat in propria sa curte. Daca mie imi moare capra tu esti happy? Si daca eu vand capra(cu un pret convenabil mie) si tu o cumperi asta inseamna ca fac un profit, nu? Deci cine e mai castigat? Eu sau tu?
Se pare ca sunt in perioada cand vad toate lucrurile pe care un om le face si nu pot sa le ignor, indiferent ca sunt lucruri bune sau rele ci doar le vad deoarece se pare ca persoana respectiva care vrea sa arate cu totul si cu totul altceva nu se poate abtine de a nu spune prostiile din capul ei. Poate trebuie sa mai citesc o carte… cum sa ma autodepasesc… poate imi trebuie mai mult zen…
Asa cum spuneam. Nu-mi vine o idee clara. Sau despre ceva anume, sau despre cineva anume. Ma deranjeaza ceva si nu stiu ce anume.
Poate vremea asta…
Sa zicem ca saptamana asta a fost una in care am stat de vorba cu oameni pe care nu-i mai vazusem de 5 ani….. ma si mirasem cand am vazut ca suna… m-am si mirat ca mai aveam numarul de telefon in agenda…. Cand ne-am vazut socul a fost si mai mare pentru ca cu totii ne-am maturizat, nu intotdeauna consideram ca am luat deciziile corecte, ca incercam sa intelegem compartamentul uman. Ca pana la urma e vorba de intelegere si nu de a satisface o nevoie umana. Cred ca e prea succesiv cuvantul asta uman… sau poate ca eu sunt succesiva cu anumite chestii, situatii…

NE MAI VORBIM, NE FUTEM, NE MAI PROSTIM SAU CE FACEM ?