Discutiile inteligente

Ma indreptam intr-o seara spre casa si eram in ratb. In autobuz ma asez pe cele 4 locuri rezervate pentru persoanele speciale si care sunt in spatele soferului. Ca si vecini am o bunica cu un nepotel, care este destul de energic, agitat, vioi, simpatic si inteligent. descoperiti mai tarziu de ce zic asta.
Bunica putin obosita, fara chef de viata cu un chip inexpresiv, de abia astepta sa ajunga acasa. Nepotul are chef de conversatie si incepe una cu bunica despre mine, eu care aveam castile la ureche ascultand muzica. Pentru ca ascult muzica la un nivel mediu ca si sonorizare, aud si ce se vorbeste in jur. Rar se mai intampla cate ceva in ratb care sa-mi capteze simtul auditiv din jur cat si vizualul, insa in seara respectiva a fost una de acest fel. Un pic off topic: imi place foarte mult cand incep oamenii sa intrebe daca cobor la prima statie, pe o tonalitate mai inalta, iar eu le raspund foarte simplu pe un ton normal. Dar asta este o alta discutie. Trecem la ce am vrut initial sa expun. Nepotul incepe conversatia cu bunica.
- De ce.... arata spre mine si apoi isi ridica mainele spre urechile lui, indicand ca eu ascult muzica...
- Ti-am mai spus ca nu e frumos, spune bunica.
Se consemneaza astfel ramanand subiectul inchis, se mai agita un pic pe scaun si ii revine cheful de vorba:
- Buni, cand implinesc 7 ani imi cumperi un telefon?
Bunica mirata de o asemenea intrebare, pentru ca deja arata cu fata spre telefonul pe care il tine in mana copilul, intr-un final intreaba:
- De care telefon?
Pe bune ca ma aspetam sa spuna ca vrea un telefon cat mai haios, cat mai lipsit de butoane, cat mai respectabil, sa poata asculta muzica, sa aiba ecran mai mare, sa se uite la desene pe el, de la vreun brand renumit sau nu, dar la un astfel de raspuns in nici intr-un caz.
- Cosmote, raspunde foarte hotarat.
Ma apuca rasul instantaneu, ne mai putand sa ma abtin sa fiu serioasa raman totusi mirata.
Bunica zambeste dar, nici macar nu sta sa ii explice ca nu are cum sa ii cumpere un telefon de care isi doreste pentru ca nu exista, deoarece este o retea de telefonie mobila, ii spune intr-un final zambind:
- Da bunica, alimentand astfel fericirea copilului.
- Dar si Vodafone merge, spuse copilul zambind.
- Da bunica, de care vrei tu.
Apoi copilul fericit ii ia fata in palmele lui mici si ii spune:
- Esti cea mai buna bunica din lume, care imi place cel mai mult si care o iubesc cel mai mult!
Raman si mai stupefiata, amuzata si mirata atat de reactia copilui cat si de cea a bunicii si pana sa ma dezmeticesc eu si din ras si din mirare ei coboara spre dezamagirea mea pentru ca mai vroiam discutii de genul acesta. M-am intors la muzica mea si privitul pe geam la luminile puternice care lumineaza bulevardele.