joi, 13 mai 2010

Parc-as fi si nu mai sunt...

Imi aduc aminte, poate
Ca facui parte din toate.

As putea spune ca am facut parte din multe lucruri (frumoase, rele) care totusi mi-au adus impliniri dar si esecuri, insa nu a venit timpul sa fac parte din toate. Totusi am sa povestesc o intamplare foarte frumoasa care mie mi-a adus si o sa-mi aduca numai fericire. Riscul pe care ti-l asumi cand vrei sa stii, sa cunosti tot prin prisma unor limite te poate duce la o stare cat de cat plictisitoare deoarece simti ca nu mai ai ce cunoaste, simti, trai, experimenta. Dar lumea aceasta este mare, oamenii sunt cu caractere diferite si pareri diversificate, incat ai putea sa privesti lucrurile din limitelor lor sau sa simti ca anumite limite te constrang, iar altele pur si simplu iti dau posibilitatea unei noi alegeri.
Imi plac optiunile, imi place sa stiu ca pot sa aleg ceva, chiar si ceva care nu stiu prin ce reactie si cum a rezultat. Imi place sa aleg, tot timpul imi doresc sa aleg, presupun ca imi place sa iau decizii indiferent de consecintele lor, indiferent de asteptarile mele si a celor implicati in deciziile mele. Apar incertitudini, asta e clar, dar iti asumi un risc care iti poate face placere, dar tot ele iti pot aduce si cele mai mari necazuri. Daca intuiesti si vrei cu tot interesul ceva, atunci te poti gandi ca ai facut alegerea corecta si-ti va aduce multe multumiri.
Si cum eu intuiesc repede si bine, si cum decizia a fost luata cu foarte mult timp in urma, si cum I go with the flow si cum am asteptat zilele acestea cu niste fluturasi in stomac incertitudinea cea mare, iata ca si a venit. S-a intamplat sa vina in lumea asta plina de prostie omeneasca, plina de ura, de discriminare, plina de incertitudini dar care iti da senzatia ca in anumite perioade ai facut tot ce se putea mai bine for this world.
In lumea asta, pe un alt continent decat acesta, intr-o tara instabila economic acum, intr-un stat indepartat, intr-un oras linistit, alaturi de cei dragi s-a nascut o raza de soare care ajunge sa lumineze pana la mine, care imi incalzeste inima numai de fericire si bucurie.
Da, sunt MATUSA si asta ma face sa fiu si eu intr-o incertitudine nu atat de mare ca a lui sau o sora-mii, dar totusi vom incerca sa dam tot ce e mai bun din noi si sa putem sa ne bucuram cu totii de ceea ce a venit pe lume acum.
Si cum fiecare multumeste si se exprima in propriul sau mod, acesta este un mod de al meu de a ura toate cele bune pentru nepotelul meu drag si de a-mi arata mandria world wide web. :)

Ps: Versuri din poezia Incertitudini, T.Arghezi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu