luni, 12 iulie 2010

Peripetii de bastina

Cum spuneam intr-un post anterior am fost acasa ( acasa e si aici in Bucuresti si in orasul in care m-am nascut) . Atunci cand plec de acasa tot acasa ajung dar in orase diferite. Pacat ca nu avem parinti in orasele in care ne simtim ca acasa.
Dupa o saptamana de ploaie si stres la munca, s-a amplificat starea nasoala pe care o aveam, prin oboseala pe care o simteam mai intens decat atunci cand dormeam doar 3 ore pe noapte. Am zis sa o tai de aici si sa ajung acasa. Zis si facut. Rucsacul a fost umplut cu haine de ploaie si adidasi sa fiu protejata de apa. Ajung acasa dupa vreo 4 ore de mers cu trenul (da…. trenul.... ca sa ma abtin de la comentarii in ceea ce priveste CFR-ul) cobor si observ….ce credeti…. soare…frate … super marfa! Am scapat de ploaie si o sa ma bucur de soare din plin.
M-am intalnit cu prietena mea din copilarie si ea intoarsa acasa, in vacanta, de pe meleaguri straine. Raman socata cand o vad blonda, dar restul ii ramasese asa cum le stiam din copilarie. Incepem sa povestim si raman si mai socata la vestile care mi le da atat despre ea cat si de alti prieteni comuni din copilaria noastra. Cand ajungem la partea sa povestesc de x si y ajungem la y care a fost important pentru ea candva si incepe sa ceara mai multe detalii. I le ofer si trag concluzia ca nu mai e fetitza de alta data de la mama de acasa, ea fiind ceva mai mica de varsta decat mine. Dupa discutia ca intre fete ne hotaram sa iesim in disco aka club cum le spuneam in vremurile noastre. Ajungem noi in club… stupoare … nimeni ca si clienti… decat barmanii… . vorbim cu ei si ne informeaza ca programul incepe la 12…. Ok ma uit la ceas 11.30 .. perfect mai avem un pic si dansam, de fapt sa ne destrabalam ca si altadata, iar apoi vestea cea mare … (nu, nu e nimeni insarcinata cu barmanul…:) ) daca nu aveti rezervare nu puteti ramane… ha… ha ...sa mori tu .. atat mi-a trebuit. A iesit la iveala rautatea dobandita din Bucuresti de la oamenii astia de aici invidiosi si rai. In orasul asta de cacao trebuie sa sun si sa fac rezervare pentru a sta in club? Niste conditii prea ciudate pe care nu le gasesc utile intr-un oras cu o populatie de 50000 de oameni unde majoritatea sunt de varsta a 3-a, unde activitatea sociala este mai intensa pana in ora 12 dimineata si aia plina tot de oamenii descrisi mai sus dar cu nepoteii, unde nu exista nici un fel de perspectiva profesionala si culturala dar totusi hai sa cerem ca sa ne fie bine. Ok trec si peste asta … pot sa rezerv acum o masa … nu, sunt toate rezervate… cacat .. o veste buna nu dadea si el… iesim afara merem sa bem alcool intr-un lounge ( o imitatie, sunt rea, stiu) ca da exista asa ceva in orasul asta.. mai chatuim si mai povesteam, mai radeam , ne mai prosteam, ne mai aduceam aminte de pataniile din copilarie ca deh… alcoolul e de vina. Si tot asa tinand am zis sa iesim si sa merem spre casa… dar mai intai sa merem la club sa vedem daca e lume…. Si din nou stupoare….cativa clienti…. si mese goale… injuraturile mele au dat randament…. :) … cu totii iubim orasul in care ne-am nascut pana cand incepem sa cerem ceea ce am fost obisnuiti sa avem in alte lumi. Dar stai … nu am cerut decat masa si avea pretentii… stati linistiti am intrebat cat vrea cash si am primit acelasi raspuns…. :) stupid… mi s-a parut aiurea… poate reactionez eu aiurea… se mai intampla.

4 comentarii:

  1. Asa patesc si eu de fecare data cand ajung acasa.As vrea sa regasesc acel loc cald, in care oamenii sunt amabili si te cunosc, dar se pare ca o data cu noi s-a schimbat si orasul natal.E pacat pentru ca noi acum il percepem ca pe un loc al nostru in care putem evada din nebunia de Bucuresti si ajungem sa avem reactii rautacioase cand ne dam seama ca nu este asa...

    RăspundețiȘtergere
  2. nu doar un loc cald cu oameni amabili ci pur si simplu am avut senzatia ca s-a schimbat. ori acolo e acasa. Do u know what I mean?

    RăspundețiȘtergere
  3. de fapt cred ca noi ne-am schimbat si nu mai suntem cei care am fost o data. cred ca atunci cand mergem acasa incercam sa ne regasim sau macar parti din ceea ce am fost...

    RăspundețiȘtergere
  4. da, dar la un moment dat si orasul de acasa se schimba, mai greu dar o va face. cat de regasit... aici e mai greu... dar speranta o sa existe tot timpul.

    RăspundețiȘtergere