Noua lume la varsta a treia

Daca vorbim de greutati atunci haide sa o facem. Vorbim de un om de 60 de ani, care acum a descoperit calculatorul cu internet si care mai este singur acasa de aici rezulta ca este vorba despre tatal meu care descopera beneficiile internetului pe fostul meu laptop (nu desktop, este deja avansat). Cum ar fi ca fortat de imprejurari sa-ti doresti sa fii cat mai aproape de familia ta indiferent de distanta la care se afla fiecare. Vi-l inchipuiti cum el descopera acum mess-ul cu sunatul si webcamul cand ne vede, ne aude si este foarte fericit. Atunci cand nu reuseste sa se descurce pe mine ma suna pentru ca tuta de mine :D nu s-a gandit sa ii instaleze un program sa pot intra eu pe pc-ul lui sa vad ce face si cum, asa ca el trebuie sa faca singur aceste lucruri cu ajutorul meu din telefon. Am incercat sa fac totul cat mai automat dar vad ca din nestiinta mai da si pe alaturi click-uri si mai strica setarile pe acolo. E mai greu cand ceva il depaseste, asta insemnand ca nu are ceva scris in caietul lui despre cum ar putea sa rezolve problema. Cand incearca sa-mi explice care e problema citeste exact cum se scriu cuvintele pentru ca e in engleza si trebuie sa ma abtin din ras pentru ca se supara. Sau cand trebuie sa caute q-ul pe tastatura va zic... e atat de amuzant... dar incerc sa ma abtin. Il trec toate caldurile cand galbejitul aka yahoo messenger e gri si nu e galben, cand id-urile nostre in lista lui nu sunt ingrosate, si nu bolduite, ca sa poata-si da seama daca suntem online, sau cand trebuie sa dea dublu click la touchpad, sau cand ii spun sa scrie id-ul si parola ca au fost sterse si el spune ca se scriu toate in aceasi casuta, sau ca la parola nu ii arata litere sau cifrele pe care el le scrie. Dhooo e un pic mai greu dar slava domnului ca s-au inventat mouseurile si clic+enter in loc de dublu click. Ii spun sa selecteze si el intreaba dau click??? iar eu trebuie sa-mi aduc aminte sa vorbesc ca pentru incepatori. Pentru el este o lume noua pe care acum o exploreaza si vad ca ii place mai ales cand reuseste sa faca lucrurile bine, iar el se bucura ca un copil de trei ani cand ii dai o acadea (cred ca asta cu acadeaua erau in alte vremuri). Astfel ca si eu imi exersez abilitatile rabdarii, ma incarc cu mai mult zen dar incet se rezolva cu acadeaua in cele din urma. O sa mai fie intrebari de genul acesta cu internetul dar ma bucur cand intr-un final ajunge sa fie online si sa ne spuna vrute si nevrute ca sa ii treaca ziua mai repede. Si inca o chestie... a renuntat la ziarul printat ... acum le are online... deci, nu se mai incadreaza in campania sustine printul... la ziare.:) Pentru ca tata stie ce e ala blog, stie ca am si eu unul, se gandeste ca intr-o buna zi voi scrie ceva si despre el cu lumea asta noua a internetului. Daca cistesti acest articol, tata sa stii ca te-am pupat si sa nu te enervezi prea tare.